Unde alții văd zece probleme, eu văd de obicei una singură, repetată sub forme diferite. O rezolv o dată, în locul potrivit, iar soluția servește mai multor firme: proiectul următor pornește deja cu un pas înainte.
Înainte să mă întreb cum funcționează un sistem, mă întreb cum se strică. Prefer să fac o greșeală imposibilă decât s-o corectez după. De aceea criptez, semnez operațiunile delicate și țin fiecare dată la locul ei, separată de ale celorlalți și, când se poate, pe calculatorul tău.
Scriu fiecare strat, de la baza de date la interfață, de la server la aplicație, până la firmware-ul obiectelor, ca nicio problemă să nu treacă din mână în mână. Fac AI-ul să lucreze în sistemele pe care le ai deja, cu permisiuni clare, și aleg modelul pe măsura sarcinii: uneori ajunge un laptop, alteori e nevoie de un supercomputer.
Construiesc gândindu-mă la clientul care va veni după, pentru că un sistem trebuie să crească fără să fie refăcut. Iar la final am grijă de partea pe care o vezi: un software simplu de folosit chiar și când n-a fost simplu de făcut, rapid și ușor de găsit.